A sărit de-odată cunoscând-o bine până la sfârșit, pe toată. Când o să aterizeze pe asfalt o să râdă, acum este prea serios mai ales că este prea departe. Și cade… și cade… și când o să ajungă o să râdă… nu mai poate să amâne momentul bănuit și izbucneste într-un râs isteric la un gând petrecut neașteptat precum c-o să se împartă în două. Nu, să nu cumva să ma ajungi din urmă. Taci! Nu mă iubi în continuare.

FIN

Roberto Palu