Trasa memorială

Dragostile adevărate stau latent în inimă și ies la suprafață când te găsești mai vulnerabil. Oportuniste ca virusurile dar tămăduitoare ca țuica de prune și micii la grătar. A trecut pe aici, prin acestă viață, un om care avea petrol în vene, V8 în piept și ne spunea mereu să nu depășim prea mult ISO 100. Nu aveam azi intenții artistice dar îmi pulsa în ființă o dorință… și ardea din ce în ce mai intens.  Ah, amintiri! Uitasem d’astea cu mașinile. Dar cu ce să fac poze? Am telefonul în buzunar dar intențiile mele artistice scuipau în derâdere lentila telefonului. Am dat fuga acasă după aparatul foto și la PS 9 eram cocoșat la marginea drumului, în curbă stransă, măsurând lumina și un unghi cât mai aproape de trasa ideală. Dane, au zburat bolovani, soarele s-a poziționat la 45 de grade, ISO 100, spectatori puțini dar gălăgioși…

Besliu vine mereu de unde-o fi ajuns și scoate din memorie amintiri, nu te lasă să-l uiți. Cum se aude un motor că urlă de viteză și nerăbdare, hop si el amintindu-ți că și tu iubești sportul auto așa cum a facut-o și el (dar mai bine decat tine), și este timpul să faci niște fotografii.

FIN

Roberto Palu